Se apropia weekendul si imi era tare dor de munte.
Nu am stat prea mult pe ganduri si mare mi-a fost bucuria ca si Florin mi-a
impartasit aceleasi simtaminte. In Iezer-Papusa nu mai ajunsesem de vreo 2 ani
si, fiind munti mai inalti, stiam ca primavara era inca la inceput acolo, asta
insemnand branduse, ape involburate, dar si ceva zapada la peste 1800 m. Era
weekendul de dinainte de mini-vacanta de 1 Mai, asa ca am gasit lejer cazare,
de data aceasta la cabana Voina. Am tot facut si desfacut bagaje in ultimii ani
asa ca m-am cam invatat ce sa pun intr-unul micut de 2 zile, mai ales cand nu
ai grija cazarii si a mancarii, bucatele de la restaurantul cabanei Voina fiind
deja testate si validate. Si cand entuziasmul e la cote maxime, e chiar o
placere sa faci bagajul. Nici de dormit nu imi venea parca sa dorm prea mult,
atat de nerabdatoare eram sa ajung in mijlocul naturii, din nou.
Am pornit de acasa la prima ora si dupa ce ne-am
cazat si am mancat ceva frugal, am pornit in traseu la o ora destul de rezonabila,
zic eu, in jur de 10. Ne astepta o zi perfect senina, cu temperaturi numai bune
de hoinarit (cam 10 grade pe sus) si un traseu suficient de solicitant cat sa
dormim apoi bustean.
Am urcat pe BA+TG, pe Vf Papusa, gandindu-ne sa
continuam pana sub Vf Batrana si apoi sa coboram pe Plaiul lui Patru (BR+CR).
Ca sa nu iesim din standarde, nici de data asta planul de acasa nu s-a potrivit
cu cel din teren: era zapada instabila in zona Spintecaturii Papusii si de
acolo haaat departe pe toata creasta Iezerului, iar trupa de salvamontisti cu
care ne-am tot intersectat de-a lungul zilei ne-au recomandat sa ne intoarcem
cuminte pe unde am venit. Ar mai fi fost si varianta prin Vf Gainatu Mare (BR)
care ne-ar fi scos direct la Voina. Acum nah, vroiau si ei sa bea la sfarsitul
zilei o bere linistiti, nu cu grija unor nebuni pe care i-a mancat undeva sa se
aventureze aiurea. Muntele nu pleaca nicaieri, zice o vorba din batrani, iar
sezonul abia a inceput. Si in plus, nu era pacat de asa o vreme sa alergam pe
traseu? De cand imi doream sa savurez deplin fiecare clipa, sa ma bucur pe
indelete de mirosul ierbii, de vant, de cerul infinit de albastru si de
crestele mandre ale muntilor atat de dragi. Zis si facut! Cu tot cu pauze ne-a
luat cam 8.5 h dus-intors, cu o diferenta de nivel de cca 1500 m.
Singurul animal intalnit a fost Haiduc, partenerul
de nadejde al unuia dintre salvamontisti, un catelandru de 4 ani simpatic foc
si foarte jucaus. Era si pentru el o zi de relas.
Am primit si un botez pe drumul dintre Voina si
Cuca unde zapada din munti a revarsat apele si inundat o portiune de cativa
metri buni de forestier. Asa ca am fost nevoiti sa ne descaltam si la dus si la
intors si sa ne racorim (inghetam de-a dreptul!) in apa cristalina. Culmea,
chiar daca te dor destul de tare picioarele in apa inghetata, senzatia de dupa
e foarte placuta. Daca ar fi fost arsita afara, ar fi fost chiar misto.
Traseul mi s-a parut foarte bine marcat,
indicatorul de la cabana Voina arata 4-5 h pana pe Vf Papusa, noi am reusit un
3.5 h cu vreo 2 popasuri mai lungi decat unele clasice, de hidratare. Apoi,
odata ajunsi, am incetinit ritmul si am inceput sa savuram fiecare moment. Ce
buna e mancarea sus pe munte! Si cat de placut e sa poti sa faci popas fara sa
ti se faca frig sau cald, stii, temperatura aceea perfecta. As fi vrut sa stau
acolo pana la adanci batraneti. Dar, aveam peste o saptamana sa imi dau seama
ca din pacate am nevoie de asigurare de sanatate si deh... asta implica niste
lucruri :))).
La intoarcere am umplut 2 sticlute cu apa de la
izvorul de sub saua Gradisteanu, marcat cu o cruce din piatra. Mai mult de
dragul de a lua apa de pe munte. In timpul verii e posibil sa fie mai mic
debitul, dar acum a fost suficient.
Am scris jurnalul putin alandala, nu e tocmai un
raport de tura. Tocmai pentru ca mi s-a parut pentru cateva ore ca timpul s-a
oprit in loc si totul plutea, fara o ordine cronologica. Cred ca asta inseamna
sa fii fericit, sa te bucuri de micile placeri ale vietii, de momentul prezent,
sa nu traiesti in trecut sau viitor. Sa iti faca placere compania persoanei de
langa tine, sa iei lucrurile asa cum sunt, cu bune si rele. Natura e
fantastica, cata energie iti poate da puritatea ei! De cand visam un dolce far
niente :)!
No comments:
Post a Comment