Thursday, September 6, 2012

Amintiri din Vacanta cea Mare


“Un adevarat calator nu are planuri fixe si nici o data de intoarcere acasa.” (Lao Tzu)

Am asteptat-o un an si a trecut ca supersonicul prin viata mea. Ca orice momente frumoase, si zilele vacantei mari s-au supus parca altor reguli ale Universului, trecand prea repede, dar lasand amintiri atat de placute.

De data asta aveam chef de o vacanta fara prea multe planuri facute din timp, fara a stii exact in ce zi vom reveni acasa. Incepusem cu vreo 2 luni in urma sa citesc despre muntii Trascau in care nu fusesem si despre Apuseni pe unde mai aveam niste trasee de facut, insa cu vreo 2 saptamani inainte de concediu ne-am gandit ce-ar fi sa facem un circuit care sa cuprinda mai multe zone din tara si trasee montane pe care nu mai fusesem si la care tot visam de vreun an, doi incoace. Trasee poate clasice pentru multi muntomani, fascinante pentru mine. Mai ales ca primul traseu ales era o bucatica dintr-un iceberg pe care il tot sparg de ceva vreme. E traseul de unde poate a reinceput totul, acum 2 ani: Vanatarea lui Buteanu.


Am ales urcarea prin Valea Vaiugii, pe PA, pana in Saua Vaiugii. De aici, traseul era complet nou: am urcat pe Vf Vanatarea lui Buteanu, admirand nemarginirea Fagarasului, frumosul trapez de-o parte si impunatorul Negoiu, de alta, tinta noastra de a doua zi. Apoi, dupa ce ne-am despartit de simpaticii brasoveni cunoscuti chiar atunci, am continuat spre Vf Capra, coborand spre Lacul Capra si intrand astfel in traseul de creasta, BR. Urcand in Saua Capra ne-am intersectat inca o data cu Corina si Adrian si dupa ce am mai sporovait nitel am continuat spre Lacul Balea, unde atmosfera si aglomeratia contrastau cu ziua de luni. Am intrat si eu in atmosfera respectiva, colindand putin tarabele cu bunataturi. Se incheia un mini-circuit de vreo 5h, un antrenament numai bun pentru Negoiu.

A doua zi am pornit dis de dimineata in traseu, traversand o parte din Transfagarasan pe intuneric, o senzatie stranie, dar placuta, fiind cazati undeva dupa Vama Cucului. Astfel, la ora 6 fix porneam intr-o noua aventura care avea sa tina nici mai mult nici mai putin de 12h, cu tot cu popasuri, ezitari, poze... am urcat in Saua Doamnei, apoi am continuat pe BA+BR pana la Lacul Caltun, prin Vf Laitel (nashparlie coborarea, exact cum citisem), apoi am continuat pe BG (prin Strunga Doamnei) pana sus, pe frumosul Vf Negoiu, de unde ne-am intors la Caltun si mai departe, la Balea Lac pe Poteca lui Grigore (CA), care te scoate in partea argesana a tunelului. M-a impresionat privelistea de pe Vf Laitel, felul in care se vede lacul Caltun si cat de masivi sunt peretii stancosi de jur imprejurul sau, precum si Vf Lespezi pe care poate vom ajunge intr-o buna zi.


De aici am plecat in urmatoarea zi la Turda, unde am stat 2 nopti, vizitand Cheile Turzii si Salina de la Turda. Traseul prin cheile Turzii a durat cam 1.5 h dus-intors (am fost cazati in partea nordica a cheilor). Salina de la Turda este frumos amenajata, insa, sincer, mult mai mult m-a impresionat salina de la Slanic Prahova, poate si pentru ca a fost prima pe care am vazut-o, apoi cea de la Praid.


Au urmat alte 2 zile prin pitorestii Apuseni, in care am ajuns cu chiu cu vai prin Ic Ponor, printr-un drum infernal, plin de gropi si bolovani iesiti in afara, prin care nu prea puteai merge cu mai mult de viteza a doua, in cel mai bun caz. Sunt peste 10 km in care cam stai cu sufletul la gura, daca tii la masina ta. Varianta dinspre Pietroasa, pe unde am coborat la final, e in curs de asfaltare, drumul fiind nivelat si acceptabil. Am stat intr-o cabana pe care oamenii locului o numesc "bloc", la dna Popa, seara mancand cate o ciorba la cabana Bradet, care s-a modernizat mult de acum 4 ani. Nu e chiar ca la Ranca, insa si la Padis au inceput sa se cam construiasca diverse pensiuni. In ziua plina am facut Circuitul Galbenei, care include Avenul Bortig, Cheile Galbenei si Ghetarul Focul Viu. Am "trisat" cativa km cu masina, pornind in traseu de la Poiana Glavoi, unde erau zeci de corturi si masini. Traseul nostru a durat cam 7.5 h. Superbe cheile, exact cum ma asteptam de altfel. Pacat ca am ratat raza de soare care pune in evidenta Ghetarul de la Focul Viu, de unde ii si provine denumirea. Mi-au placut potecile din paduri, aceleasi pe care mi le aminteam de acum 4 ani, sau poienile inflorite, din care parca nu iti mai venea sa pleci. Tare salbatici si frumosi muntii Apuseni!


Dupa o saptamana de colindat pe sosele, drumuri de tara, poteci de munte, simteam nevoia de o mica pauza, si unde putea fi mai placut decat in satul bunicilor, printre catei, pisici si oameni dragi.


Curand, dorul de duca ne-a revenit, odata cu tura Cristinei din Retezat, cand am reusit sa vizitam Rezervatia Stiintifica Gemenele si sa vedem Cheile Scorotei (la dus) si Valea Stanisoarei (la coborare), pe care nu o strabatusem complet, pana atunci.


A fost o vacanta plina, in care am reusit sa vad locuri minunate si sa revad oameni dragi, cu care sper sa ma mai intalnesc si in viitor (si aici nu ma refer doar la parinti, bunici, unchi si matusi :D).

A urmat o saptamana de munca dupa care dorul nostru de duca si soarele caldut care prevestea venirea toamnei ne-a atras iarasi in munti, de data aceasta pe clasicele din Bucegi, Jepii Mici si Jepii Mari, mai ales ca pe cei Mari nu mai fusesem niciodata. Au fost vreo 8 ore in care ne-am bucurat de soare, aer curat si mult munte. Bucegii continua sa fie frumosi in ochii mei si o varianta lejera de iesit in natura, fiind atat de aproape de casa si avand la dispozitie o multime de trenuri dus-intors, de la prima ora a diminetii pana seara tarziu.


Pana la urmatoare escapade in natura, va doresc vacante placute, celor care abia acum le incepeti sau nu le-ati terminat, inca, poteci insorite si nu uitati sa iubiti si sa va lasati iubiti! :)


4 comments:

  1. Maiestuosii Fagarasi, Calzii Apuseni, Glaciarii Retezat si Bucegii prietenii vechi ai celor aciuati prin Bucuresti. Te-ai plimbat nu gluma. La mai multe.

    PS: nu stiu ce se intampla dar de fiecare data cand vreau sa comentez la tine ma pune sa ma loghez cu google si sa imi fac cont pe blogspot. Nu apar optiunile sa comentez anonim sau open url sau eu mai stiu ce altceva... de cateva ori am renuntat sa mai comentez :). Poti sa ii faci ceva, sa umpli la setari? Merci, Andreea

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca ti-a placut itinerariul meu :).

      Delete
  2. Chiar ca te-ai plimbat vorba Andreei, dar asa-i sade bine iubitorului de munte, sa colinde. Circuitul Galbenei mi-a placut si mie foarte mult, pe Vanatoarea lui Buteanu inca n-am ajuns, dar nu ma grabesc, ma multumesc cu seria Negoiu-Moldoveanu de acum cateva saptamani :)

    Din ce-am rasfoit prin poze ati prins vreme buna cu vizibilitate ceea ce cred ca a compensat drumurile proaste... inevitabilele si de neocolit drumuri...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, pai chiar si drumurile acelea au avut farmecul lor :). In vacanta totul e minunat! :D
      Pe Moldoveanu inca nu am ajuns, poate la anul. Acum imi doresc sa ajung in zone cu multe foioase sa ma bucur de culorile toamnei. Imi place la nebunie soarele acesta caldut si diminetile racoroase; si semnele toamnei care au inceput sa se iveasca, ba cate o frunza, ba cate o castana cazuta si mirosul de struguri si de muraturi...

      Delete