Pentru mini-vacanta din octombrie am ales un loc insorit, cu unele din cele mai dragute plaje din Europa. Nu prea suntem genul lenevitului la plaja ore si zile in sir, insa acum ne-am dat seama ca aveam nevoie de o astfel de escapada. Un fel de dolce far niente in genul peliculei "Eat, pray, love", cu alti protagonisti si pe alte meridiane. Cam la o astfel de stare te inspira Creta, unde muntele vegheaza intinsele livezi de maslini si plajele cu nisip auriu sau rozaliu, scaldate de valurile marilor Egee si Mediterana.
Kissamos e un orasel micut, cu iesire la golful cu acelasi nume, pitit dupa dealuri, la mai putin de o ora distanta de Chania, fratele mai mic al aeroportului Heraklion, de unde se pot inchiria masini pentru a putea descoperi mai usor locurile pline de mireasma cimbrului sau a leandrilor.
Mijlocul toamnei e perfect pentru zonele mediteraneene. Temperaturile variau noaptea si ziua undeva intre 18 si 25 grade, marea isi schimba nuantele de dimineata pana seara, iar luna plina din prima seara si stelele puzderie au dat intregului spectacol din jurul nostru un aer de poveste. Nu am avut parte de rasaritul clasic al soarelui la malul marii, insa aproape in fiecare dimineata puteam urmari cum apune luna peste dealurile cu maslini de la marginea oraselului.
E perioada narciselor de mare (Pancratium maritimum) si a unor floricele albe delicate, care cresc prin dunele de nisip de pe plaje. E putin tarziu pentru smochine, dar poate la fix pentru portocale si rodii, chiar si pentru fructele de cactus pe care le culegeam in picioarele goale, direct din curte. Ba chiar am gasit si o mana de mure, cam prafuite, e drept, pe marginea drumului care ducea in inima oraselului (faceam cam 25' pe jos, pana la supermarketul Sinka).
Cea mai vestita plaja, Balos, e la vreo 45' de mers cu masina din Kissamos, pe un drum neasfaltat, ce urca si coboara de-a lungul coastei, trecand la un moment dat printr-un gang destul de ingust din satul Kaliviani, de la periferia Kissamos-ului.
Capritele se simt ca la ele acasa: caprite in mijlocul drumului, incovrigate in causul vreunei stanci sau la umbra masinilor parcate, pascand tihnite printre tufele de cimbru.
Exista o parcare cu plata (3 EUR) de unde se ajunge in vreo 25' la golful cu apa de culoarea peruzelei, coborand pe niste trepte sapate in stanca, cca 200 m diferenta de nivel.
In Elafonissi, din sud-vestul Cretei, plajele au nuante auriu-rozalii, dune de nisip adapostesc narcisele de mare, pe care le vazusem si in fata curtii "casei noastre" din Kissamos, iar apele se sparg la mal de roci vulcanice poroase si intunecate, pe care cu greu pasesti ori le escaladezi pentru a iesi din mare. Stiu asta pentru ca am plecat desculta sa o descopar, iar Florin inot prin micul golf din jurul dunelor.
Itinerariul pana acolo e la fel de fermecator ca toate drumurile, cred, din Creta: drumuri care serpuie prin sate, pe coline, prin chei (Topolia Gorge) si un tunel, care coboara si urca ca intr-un mic montagne russe, pret de vreo ora si putin.
In ultima zi am descoperit o alta plaja, Falasarna, la care am ajuns urmand unul din traseele de hiking, dupa ce am lasat masina intr-o mica parcare de langa tavernele fermecatoare din Kaliviani, la care am si poposit la intoarcere. M-a impresionat servirea, faptul ca aperitivul (raki si o farfuriuta cu snackuri sub forma de masline, rosii cherry, boabe de fasole murata) si desertul (fructe ori inghetata) vin din partea casei. Unele terase ofera ca bonus un mic spectacol felin, pisicute mici si mari, de toate culorile, mai mult sau mai putin indraznete, care iti sar chiar in brate daca nu le dai suficienta atentie. Mai toate terasele servesc "fresh fish" si fructe de mare, carne de oaie si branza de capra.
Ah, da, plajele nu sunt doar curate, dar mi s-au parut si sigure, poti pleca sa inoti sau sa te plimbi prin imprejurimi lasandu-ti rogojina si bagajul fara griji. Bauturile de la beach bar-uri au preturi decente (0.50 EUR / apa de 0.5 ml). La fel si in aeroport.
O aroma specifica Cretei este masticul, pe care l-am regasit pana si in cafea, sa nu mai vorbim de Ouzo pe care nu toata lumea il agreeaza, avand acea aroma puternica de anason. Nu am luat bautura, insa am gasit dropsuri cu aceasta aroma. Asa cum la bulgari gasesti cosmeticale cu mireasma de trandafiri, grecii au la loc de cinste produsele cu ulei de masline.
Am mers printre livezile de maslini, pe un drum de tara, de pamant si cand am ajuns in varful dealului, de unde puteam vedea marea atat in urma cat si in fata noastra, acolo unde urma sa coboram, ne-am abatut nitel spre nord, spre crestulita zimtata care ma ducea cu gandul la Cornetul de la bunici, unde e plin de lapiezuri, maracini si tot felul de arbusti.
Poteca ce coboara spre plaja serpuieste in serpentine largi. Mirosea puternic a cimbru si inca o planta pe care nu am recunoscut-o, cu flori galbene. Era plin de tufe de salvie si de marar, din acela pe care il pui la noi toamna, la muraturi si niste arbusti cu fructe mici si rosii. Nu cred sa fi fost mastic. Am cautat pe net, insa nu mi-am dat seama exact ce ar fi putut fi. For safety, nu le-am gustat.
Pe drum am cules si cateva smochine, cele mai dulci si gustoase din aceasta vacanta.
Dupa vreo doua ore de plimbareala pe dealurile insoritei Crete, ne-am abandonat marii si bucuriei de a fi iar copii, lipsiti de griji si planuri, doar noi si natura inconjuratoare si cei cativa turisti preocupati de aceleasi lucruri simple si placute pe care ti le ofera viata si care te fac fericit.
Exista, din ce am vazut pe o harta, un traseu care ar lega plajele Falasarna si Balos. Am lasat-o pentru o alta data.
Si cum drumetului ii sta bine cu drumul, am pornit-o si noi spre casa, dupa ce ne-am completat proviziile de apa de la Blue Orange bar de deasupra plajei.
Ar mai fi fost atatea locuri de descoperit, dar timpul parca se oprise in loc si ne tintuise si pe noi acolo, intr-un loc cu adevarat fermecat. Am iubit nespus diminetile cand ma trezeam si beam cafeaua pe veranda, ascultand valurile marii, serile in care nu se auzeau decat greierii si caprele de pe deal sau, cand si cand, un fosnait usor prin iarba din curte facut de ariciul care tot iesea la vanat de insecte, ori broscutele care ieseau de fiecare data in acelasi loc, ori zilele calduroase cand leneveam la soare si descopeream iubiri contemporane ori trecute, istorisite de Stelian Tanase. Era un fel de rutina de care nu ma puteam plictisi. Era prima oara cand nu ne era dor de casa.
Am mai simtit de cateva ori ca Raiul ar fi chiar aici, printre noi, pe Pamant. Dar pana acum Creta le-a intrecut pe toate! Sau poate m-am regasit cel mai bine pe aceste meleaguri, m-am despartit nu trista, ci fericita ca am descoperit-o si cu credinta ca voi reveni, pentru ca nu am vazut decat o mica bucatica din aceasta insula fabuloasa.
To do list:
- Samaria Gorge
- Ida Mountain
Book to read:
- The Cretan Runner
No comments:
Post a Comment