Ploaie de toamna

Poate pentru ca sunt nascuta in mijlocul verii, soarele are un efect miraculos asupra mea. Asa ca prezenta lui in orice anotimp imi aduce caldura in suflet, imi da energie si entuziasm. Cu toate acestea, unele ploi au si ele farmecul lor; iar cand dorul de munte e mai puternic decat confortul dat de caldura sobei si de dulceata somnului de dimineata, cand bagajul si bocancii te asteapta cuminti de cu seara, pe cand stelele inca licareau vesele pe cerul de abanos, iti zici - ce ai de pierdut daca incerci? Macar te alegi cu o plimbarica in ploaie si Il vezi de aproape, iei micul dejun la poalele lui... si poate in vreo zi cu mult soare si culori pastelate vei reveni pe crestele sale...

Ploua mocaneste, insa ploaia aceasta nu avea nimic trist.



Pret de o ora am colindat poienitele de sub Varful lui Stan. Era duminica, era sarbatoare mare si abia se crapase de ziua cand am ajuns. Satele prin care trecusem erau inca amortite. Doar cateva salamandre s-au gandit sa ne iasa in cale si sa se joace de-a v-ati ascunselea cu noi....

Ne-am multumit cu putinul oferit. Anul acesta tot avusesem noroc de vreme buna. Chiar daca planul din Mai nu s-a potrivit cu ploile de Sf Parascheva, ne-am impacat cu ideea ca zilele nu intrasera inca in sac si ca muntele nu pleaca nicaieri si ca ne va astepta si alta data...



Ploaua infernal, iar noi ne plimbam mana-n mana pe poteci...