De ce n-as lasa Toamna sa plece

Uneori imaginile fac cat o mie de cuvinte. Pentru ca ele au limbajul lor inteles de sufletul si ochiul oricarui privitor. Va las in compania Toamnei pe care am reintalnit-o pe dealurile de la poalele Pietrei Craiului si pe care parca n-as mai lasa-o sa plece, caci inca nu m-am saturat de ea si de simfonia ei de culori, de Apusurile inflacarate, dar atat de blande...

Detalii tehnice: Tura propusa de Ioan a tinut vreo 8.5 ore, pe un traseu partial marcat cu BR, care a pornit din Bran, urcand la inceput sustinut prin paduri, cu multe luminisuri, poieni si puncte de belvedere spre satele de la poalele Bucegilor sau Pietrei Craiului, punctul cel mai inalt fiind Varful Magura Branului (Mare) de aprox 1375 m. De acolo am coborat spre satul Magura pe care l-am strabatut pentru a ajunge chiar inainte de apusul soarelui pe un varf de deal cu privelisti nemaipomenite spre Bucegi si Piatra Craiului, Vf Magurita. Dupa vreo ora de lenevit, pozat, stat pe ganduri sau socializat, am coborat cu ultimele raze de soare in Moeciu de Jos (cca 30') si apoi inca o jumatate de ora pana in Bran, in luminile frontalelor si claxoanele masinilor probabil neobisnuite cu un grup asa mare de drumeti :).