Monday, November 21, 2011

Zvon de iarna

Aseara, intorcandu-ne din Ciucas, am trecut prin satele de pe DN 1A, care in faptul serii, asa cufundate in ceata densa, cu fuioare de fum iesind din cosuri, sau din vreo gramada de frunze stranse in fata portilor, aveau un farmec aparte. Imi dadeau un sentiment de "acasa". Sentiment pe care il am oridecateori ajung in vreun satuc de munte, care imi aminteste de satul bunicilor si automat de copilarie. Nu stiu de ce asociem de multe ori iarna cu copilaria. Poate din cauza placerii pe care o simtim atunci cand venim de la frig, cu nasurile inghetate, si ne lipim de soba in cautarea caldurii. Si acolo, atunci cand eram mai mititei regaseam mai mult decat caldura sobei, regaseam caldura emanata de cei care ne-au calauzit primii pasi. Poate de aceea...

Mi-am amintit de sentimentul trait aseara, care m-a indemnat la visare tot drumul pana acasa, azi, cand am aflat ca e o sarbatoare mare in calendarul crestin-ortodox. Nu sunt genul de om credincios care se inchina in vazul tuturor, de cate ori trece prin fata vreunei biserici, sau cel care merge in fiecare duminica la slujbe. Credinta trebuie sa o simti, nu sa o dovedesti. O poti dovedi, insa indirect, nu neaparat prin gesturi care uneori pot parea atat de superficiale. Fiecare simtim diferit. Pentru ca suntem diferiti. Poate singurul meu gest vadit e acela de a respecta sarbatorile si tot ce tine de traditiile si obiceiurile noastre, pastrate din vremuri stravechi. Azi, se spune, copiii pun crengute de mar in vase cu apa, care le vor folosi acestora, de Anul Nou, drept sorcove. De la ele vin si sintagmele atat de des intalnite prin colindele de sarbatori, "florile dalbe", "margaritar", "flori de mar"...




4 comments:

  1. In primul rand Gabi vreau sa-ti multumesc pentru comentarii si dragalasa bufnita si in al doilea rand, tot sa-ti multumesc pentru melodia de la Hara - e superba, o ascult non-stop acum.

    Sarbatorile ar trebui sa insemne mult mai mult decat ne-am obisnuit sa credem, dar cine stie, poate ca pierderea lor ne va speria si le dedica atentia si meritul cuvenit.

    ReplyDelete
  2. Dl Bucurescu de la Silva ne povestea cat de frumos aratau cu cateva saptamani in urma potecile acoperite de covoare imense de frunze... am simtit un mic regret ca nu le-am vazut atunci, cand culorile erau mult mai intense, insa m-am bucurat sa le regasesc la tine in imagini! :)

    ReplyDelete
  3. Vaaaai, ce-mi plac si mie cararile de munte acoperite de frunze, toamna. O minunatie!
    Frumos jurnal Gabi! De poze nu mai vorbesc! :)

    ReplyDelete
  4. Chiar daca nu ai folosit profilul de wordpress tot ti-am recunoscut stilul, Dan! :) Da, anul acesta am redescoperit toamna pe munte. O cam uitasem si tare ma bucur ca am profitat la maxim de ea! :)

    ReplyDelete