Carpe diem

In fapt de seara, Bucurestiul are un farmec aparte, in special acolo unde trecutul si prezentul sau se imbina tainic, dezvaluindu-si frumusetea trecatorilor curiosi. E plin de contraste, e nefinisat, e original.

E totodata vesel si trist, simplu sau impunator, cenusiu ori colorat, exact asa cum fiecare dintre noi il vede intr-un anumit moment al existentei sale. 

Handmade Art

E locul unde se dau intalniri si se consuma drame, unde visele si realitatea isi intrepatrund granitele, lasand loc veseliei, fericirii, puterii de a te detasa de realitatea cotidiana.

De dincolo de zidurile vechi de zeci de ani ori chiar secole, muzici contemporane sau mai vechi rasuna melodios, mirosul de narghilea ori cel de cafea proaspat facuta iti gadila narile si te imbie sa te abati nitel din drumul tau. 

At The Bankers

 Aseara am aflat inca o data ca cel mai minunat mod de a simti ca traiesti este sa fii spontan! Citind, as putea spune intamplator, despre un spectacol care avea sa se desfasoare chiar in acea seara, chiar la o ora distanta de momentul respectiv, am luat decizia sa imi incerc norocul si sa trag o fuga pana acolo. Ce aveam de pierdut daca nu puteam sa intru? Absolut nimic. Ma alegeam cel putin cu o promenada prin centrul vechi al Bucurestiului. Mi-am luat repede "mon ami", Oly, primul metrou pana la Unirii si iata-ma deja in centrul fascinant si colorat al micului meu Paris, unde un domn francez autentic avea sa ne ofere prilejul unui spectacol renumit. Ati ghicit, e vorba de Frederic Beigbeder sosit in Bucuresti pentru a lua parte la un spectacol aniversar al piesei "Dragostea dureaza 3 ani" (nr 500), eveniment organizat de compania de teatru D'AYA, precum si la lansarea editiei de chiosc a romanului omonim. O alta surpriza pentru mine a fost prezenta regizoarei si a uneia dintre scriitoarele mele contemporane preferate, Chris Simion! Trebuia sa intru. Imi doream mult sa fiu acolo, stiam ca va fi ceva unic. Sansa mea a fost un bilet rezervat returnat. Si un receptioner foarte amabil. Sa nu uit, evenimentul a fost gazduit de faimosul pub "La Muse", al carui prag il treceam acum pentru prima oara.

Spectacolul este unul inedit, asa cum spune insasi Chris Simion, "un spectacol neconventional, care anuleaza limita dintre actori si spectatori. De fapt nu e un spectacol, e viata fiecaruia". O viziune mai putin romantica, mai mult cinica a vietii in doi, a casatoriei, a fericirii, a dragostei. Au fost amuzante cuvintele din deschidere: am fost intrebati cati suntem casatoriti? Raspunsul a venit rapid: eu, eu. Dar divortati? Niciun raspuns, doar cel al protagonistului, care a venit foarte prompt: nu-i nimic, dupa aceasta piesa toti veti fii! :)).

A fost superba punerea in scena, franturi si pilde de viata, totul pe un fundal muzical de exceptie. Era de altfel o petrecere de divort!

E ca un dus rece intr-o zi torida de vara. Ai nevoie de asa ceva din cand in cand. Dusurile alternante, unul cald, unul rece, fac bine la circulatie. Trebuie insa sa ai o inima puternica, sa reziste. In caz ca ai ajuns intr-un moment de neputinta, te simti la o raspantie de drumuri, ai fost dezamagit, abandonat, tradat, ori pur si simplu ti-ai dat seama ca viata nu e tot timpul roz, la fel si dragostea, poti sa iti repeti urmatoarele trei fraze:

"Fericirea nu exista

 Dragostea este imposibila.

 Nimic nu este grav."

Cu cuvintele autorului. Din cand in cand imi place sa cred doar in cea de-a treia. Ia lucrurile mai usor si vei descoperi calea catre primele doua, fericire si dragoste. Oricum, asa cum tot autorul spunea, "ca sa poti iubi pe altcineva, trebuie mai intai sa te iubesti pe tine insuti" (dar nu atat de mult incat sa uiti de ceilalti). Orice impresii sunt pana la urma de prisos. E o piesa care trebuie vazuta, trebuie traita, nu povestita. Iata cateva franturi.

Seara s-a incheiat cu o sesiune de interviuri si autografe.

Si in final, ce conteaza cat dureaza dragostea? Important e sa o traiesti, sa te bucuri in fiecare clipa de ea si astfel poate o poti prelungi pana la eternitate.