De cateva saptamani bune aveam pe desktop, la birou, o imagine idilica de iarna care nu facea decat sa imi atzatze dorul pentru zapezile de alta data si, implicit, de munte. Asa ca ieri am plecat in cautarea lor, sus prin Bucegi, intr-o plimbarica de duminica, avand de partea noastra un cer de un albastru infinit si un soare foarte generos.
Planul fusese sa ajungem la Omu de la Babele (BG+poteca de iarna de pe deasupra Cerdacului Obarsiei), insa acesta s-a schimbat putin, caci vantul din acea dimineata nu a permis telecabinei sa circule decat abia de la ora 10, iar ultima avea sa plece de la Babele, la ora 15:45. Vara, traseul de la Babele la Omu e de 2 1/2 h - 3h , dar iarna difera in functie de zapada si de alte conditii meteo. Chiar si cu timpii de vara am cam fi fost la limita sau mai mult ca sigur am fi depasit ora ultimei plecari a telecabinei, asa ca ne-am rezumat la o simpla plimbarica pana sub Cerdac, bucurandu-ne de zapada gasita si admirand departarile si toate varfurile de jur imprejur, inclusiv Omu.
Cu ocazia asta am testat si noile noastre achizitii: pantalonii mei de iarna de la Decathlon (luati de la raionul de ski - ma declar foarte multumita de ei - se anuntau cam min -18 grade [Feels like - cu vant cu tot]), ochelarii de ski/iarna (de la Craimont - capacitate optica 2 - initial nu am fost prea incantata, ca se tot abureau si ingheta condensul pe lentila, dar e posibil sa nici nu ii fi tinut eu prea bine pe ochi; ramane sa ii mai incerc), supra-manusile (tot Craimont - ex-ce-len-te!) si piesa de rezistenta a lui Florin - coltarii pe care tot visa sa ii probeze (am gasit o portiune cu zapada inghetata si petice de gheata numai buna de "exersat").
Cu fiecare tura spontana realizez cat de simplu e sa evadezi din viata de rutina, chiar si pentru cateva ore, in mijlocul naturii, in cautarea celui mai de pret aspect al existentei noastre efemere: fericirea.
Date tehnice: Telecabina din Busteni costa 32 lei dus/intors de persoana. La Babele nu functiona wc (costa 3 lei pt non-clienti). Trenurile pe Valea Prahovei sunt o gramada. Noi am luat IR de 07.10 si ne-am intors cu cel de 17:34, care a avut o mica intarziere, insa nu ne-a deranjat prea tare. Auzisem de o ciorba de fasole buna, in coaja de paine, la Hanul Ancutei din Busteni si visam si la o bucatica de ceapa, langa. Ne-am multumit cu alte bunataturi, caci renumita ciorba se terminase. Recomand acest local (preturile mi s-au parut decente, portile hiper suficiente).
P.S. Mai multe imagini din imparatia mult asteptatei ierni, aici.
No comments:
Post a Comment